Catedral Quotes

1. "Entreveo mejor el principio de las victorias. El que se asegura un puesto de sacristán o de sillero en una catedral construida, está vencido. Pero quien lleva en el corazón una catedral que hay que construir, ese es un vencedor. La victoria es el fruto del amor. El amor sólo reconoce el rostro que hay que modelar. Únicamente el amor lleva a él. La inteligencia sólo tiene valor al servicio del amor."
Author: Antoine De Saint Exupéry

2. "Levanté la mirada y me quedé mudo. Un colosal laberinto de puentes, pasajes y estantes repletos de cientos de miles de libros se alzaba formando una gigantesca biblioteca de perspectivas imposibles. Una madeja de túneles atravesaba la inmensa estructura que parecia ascender en espiral hacia una gran cúpula de cristal de la que se filtraban cortinas de luz y tinieblas. Pude ver algunas siluetas aisladas que recorrían pasarelas y escalinatas o examinaban con detalle los pasadizos de aquella catedral hecha de libros y palabras."
Author: Carlos Ruiz Zafón

3. "Am primit azi scrisoarea cu fotografia tatii. In cea mica, l-am gasit aproape neschimbat, doar putin îmbatrînit; în cealalta, luata în catedrala, l-am regasit cu greu, caci trasaturile exprima seninatatea teribila a vesniciei. Ma gîndesc cît de cumplite trebuie sa fie zilele fara el."
Author: Emil Cioran

4. "Urmându-ti asadar sfatul, m-am straduitsa-l pun în aplicare. Contemplând lumina, culorile, copacii, pasarile, animalele. Simteam cum aerul îmi patrunde în nari facându-ma sa respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Frematam de o bucurie necuprinsa si pura. Aceea de a exista. O bucurie care ma fermeca."
Author: Éric Emmanuel Schmitt

5. "A tua voz indigna ecoa pela minha catedral cerebral incessantemente até eu conseguir diluí-la na escuridão."
Author: Filipe Russo

6. "Este es mi gran obstáculo, la más grande de todas las limitaciones marcando mi camino. En mi mente soy elocuente; puedo escalar intrincados peldaños de palabras para llegar al más alto techo de la catedral y pintar mis pensamientos. Pero cuando abro mi boca, todo se viene abajo"
Author: Isaac Marion

7. "Numai într-un film despre jungla am mai vazut o asemenea liniste în fata mortii. Arborii cresteau imensi, dar traiau numai cei care izbuteau sa-si faca loc cu crengile pentru a ajunge la lumina. Ceilalti mureau deoarece, deasupra, copacii victoriosi îsi uneau frunzisurile si nu mai per¬miteau nici unei raze sa coboare. Pentru ca sa apara un copac trebuia sa moara unul din cei vii. Si cu ce necrutatoare simplitate se întîmpla asta! Fara bocete si fara spaime. În golul fiecarei morti reîncepea, linistita, viata. A fost prima oara cînd m-am gîndit ca moartea este un aliment. Ca viata digera moartea si o preface în viata. Asa cum florile care cresc în noroi prefac duhoarea noroiului în parfum. Si ce daca parfumul se întoarce înapoi în duhoare? În aceasta catastrofa o alta floare îsi va deschide petalele tremurînde. Numai noi întelegem greu, din egoism, o lege pe care copacii din jungla o respecta cu o liniste de catedrala."
Author: Octavian Paler

8. "Dupa ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mîncat si, într-o liniste de catedrala, încep sa se înfasoare în fire de matase, facînd gogoasa. Ea, gogoasa, devine carcera lor, mormîntul lor, iar opera viermilor de matase echivaleaza de aceea cu o sinucidere. "Întelegi? se în¬fierbînta si mai mult Batrînul, continuînd ca în fata unui auditoriu numeros, cu ochii stralucitori. Un vierme de matase pune opera lui deasupra vietii lui. Viata lui nu are decît un sens, sa creeze gogoasa în care moare. Opera lui este chiar mormântul lui."
Author: Octavian Paler

9. "Mi-am adus aminte de cerceii Liviei si i-am spus ca încercam sa înfatisez un nor de lacuste care devora o catedrala. "Dumnezeu mâncat de lacuste, îti place ideea?" Privirea ei uluita m-a încurajat sa continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat ca rataceam într-o lume cu temple închinate lacustelor, cu preoti îmbracati în odajdii pe care erau tesute cu fir de aur lacuste si cu nenumarate lacuste care îi devorau pe toti cei ce nu credeau în ele. Ma feream sa scot o vorba, sa nu se afle ce gândeam, pâna ce, reflectându-ma într-un geam, am observat ca eu însumi devenisem o lacusta. Nu se poate când traiesti între lacuste si nu faci nimic împotriva lor sa nu devii tu însuti ca ele, mi-am zis cu amaraciune"."
Author: Octavian Paler

10. "Sim, devo ter sentido a pergunta sobre quais as formas de arte maiores e menores. Há uma corrente única de vida que atravessa todo o existente – incluídas portanto também as pedras. Mas tem sentido graduarem-se as formas que ela manifestar. Enquanto vida, ela é igual no homem ou numa minhoca. Mas diferencia-se pela sua complexidade. Não há menos arte, enquanto arte, numa tela de Rembrandt e numa cerâmica de Estremoz. Mas a complexidade de ambos fala uma voz diferente nesse ser complexo. E se compararmos um género de arte com outro? Um quadro com uma música ou um romance com um bailado, ou um filme com uma catedral? Onde se demarca a complexidade ou a carga humana que suportam? Qual deles diz mais? Qual deles diz melhor? Em que parte de nós isso se diferencia? Isso se afere? Não me perguntes. Porque a resposta está apenas no saldo que em ti ficou no que em ti existiu para elas. E ninguém sabe se o saldo maior não foi simplesmente o da música de um cego numa esplanada ao sol..."
Author: Vergílio Ferreira

Catedral Quotes Pictures